OARE DE CE?

"Pe pajişti albastre mă strigă o stea,

Şi intru în horă de îngeri cu ea:

Sub dalbele aripi mă rog pentru voi…

De ce n-am putere să vin inapoi?!

S-aduc alinare părinţilor mei,

Să-i vindec de lacrimi,zburdând printre ei."

Abia se terminase anul, unul bun sau mai puțin bun – cine știe?! Și începusem un altul, așa mai nostalgic, după relaxare, după sărbători, ca orice început de an. Nu puteam să ne dorim decât un an puțin mai bun și sănătate...

Nimic, absolut nimic nu prevestea coșmarul ce avea să urmeze, coșmarul care ne-a schimbat viața și ne-a mutilat sufletele, coșmarul care ne-a aruncat într-o luptă grea, dură și mai ales inegală...prea greu de câștigat.
Ce-avea să urmeze ...cu greu se poate descrie în cuvinte și nu mi-am imaginat nici o clipă cam ce urma să se întâmple într-un timp atât de scurt - ÎNCEPUTUL SFÂRȘITULUI! OARE DE CE?
Cum să accepți că bobul mic, ce-a crescut în tine timp de 9 luni, căruia i-ai dat viață și l-ai iubit mai presus de propria ființă – va pleca repede din viața ta ?! Cum să accepți o tragică despărțire?
Au trecut deja 8 luni, cu întrebări ce nu-și vor găsi  răspuns, iar sufletul meu trece și-acum prin mii de stări – tristețe, neliniște, remușcări, căci nu există durere mai mare ca aceasta. Uneori durerea mai trece, se mai atenuează puțin, însă dorul este parmanent, ca o rană deschisă al cărui pansament este doar rugăciunea. Bunul Dumnezeu va avea grijă și ne va ajuta să învățăm să trăim cu toată durerea și suferința, să găsim motivații să mergem mai departe și așa să devenim mai puternici.
Iar puiul nostru mic a scapat de chin, de suferință și acum este cu siguranță într-un loc mai bun cu multă lumină, cu pace, cu iubire și mulți îngeri.
Amintiri dragi, un dor nestins şi multă durere în suflete…
Nu te vom uita niciodată înger bun!

Şi lacrima-i amară

O lacrimă de rouă
Şi-o lacrimă de ceară
Că am aprins în geam o lumânare
Şi-o candelă la ce-a mai fost
Și doare, doare...

 

 

 

The spirit of Christmas past

Ascultă, nu auzi al îngerilor cântec,

Sus în văzduhul înghețat al nopții?
Voci ce răsună și înalță cântece de Crăciun,
În lumea-ntreagă fericire împărțind.

 

În timp ce așteptăm nerăbdători Crăciunul
Și casele ne umplem cu lumină și iubire,
Îngerii ne sunt alături în clipele acestea dragi de bucurie,
Sărbătorind cu noi, acolo sus, în ceruri.

 

Când fulgi de nea plutesc asemeni stelelor din ceruri,
Îngerii îi ating ușor, pe rând, și-i înzestrează
Cu o blândă binecuvântare îngerească,
Fulgi de nea trimiși cu dragoste spre oameni.

 

În amurg, îngerii trec în zbor deasupra lumii noastre
Și toate stelele pe cer le-aprind.
De vei vedea o argintie stea lucind puternic
Să știi că e un înger în apropierea sa.

 

Ascultă, nu auzi cum cântă îngerii?
Cântece dulci de pace se-aud de sus din Rai,
Cântece de Crăciun, vestind minuni și bucurie și speranță,
Ce-n inimi fericite dragoste presară.

SPIRITUL CRĂCIUNULUI

Acum, la 7 luni de la plecarea ta o să încerc să scriu despre ceea ce-aș fi vrut să fie, despre Crăciun, despre magia celei mai iubite sărbători.

Cea mai frumoasă sărbătoare din an va veni în curând cu miros de brad și cozonaci, cu glasuri de îngeri micuți ce ne încântă cu colinde… cu multă bucurie, iubire, voie bună – toate alături de cei dragi, căci ei sunt cel mai prețios cadou pe care îl primim în fiecare an!

Crăciunul e sărbătoarea familiei, e o sărbătoare plină de îngeri, care prin prezența lor magnifică  își trimit pe pământ binecuvântarea pentru pace, pentru fericire și dragoste . 

De Crăciun se deschid Cerurile, iar îngerii inundă Pământul.Ei s-au aflat și în ieslea săracă, veghind nașterea lui Iisus. Și nu ne întoarcem doar la strălucirea îngerilor, ci și la farmecul copilăriei.

Și mari și mici trăim cu maximă intensitate sărbătoarea Crăciunului și ne emoționăm amintindu-ne cu plăcere de toate momentele pe care le-am trăit .

Închid încetișor ochii și parcă totul e aievea….mersul la colindat până seara, apoi înfrigurați soseam acasă. Din pragul casei ne întâmpina căldura căminul, iar mirosul bucatelor pregătite ne gâdila plăcut năsucul înghețat. Turtele rupte tronau pe masă, iar noi abia așteptam să le savurăm.

După ce ne mai dezghețam  puțin ne pregăteam pentru împodobirea bradului. Cu toții și mici și mari participam la împodobirea brăduțului cu dulciuri fel de fel, globuri, beteală și beculețe multicolore…apoi liniștiți ne priveam opera de artă . Nicidecum nu ne dădeam duși la culcare; fascinați priveam clipocitul beculețelor și ne gândeam la cadourile ce le așteptam cu mare nerabdare.

Într-un târziu legănați de susurul colindelor adormeam iar dimineața, devreme, căci cine mai avea somn, era mare buluceală în jurul brăduțului. Fericiți ne deschideam cadourile și  gălăgioși ne bucuram, ne lăudam cu ele. Și câte n-ar mai fi de spus!!!

Cu atâtea momente frumoase, speciale și mai ales minunate poți să nu iubești Crăciunul?

De ce îți povestesc toate acestea? …

Chiar dacă nici acum n-ai fi înțeles agitația și pregătirile din preajma sărbătorii magice, rolul lui Moș Crăciun și multe altele, eu știu că te-ai fi bucurat mult, mult de tot, așa cum se bucură orice copil…te-ai fi bucurat de iubirea și căldura celor dragi, de daruri – jucării și dulciuri multe, toate din sacul generos al Moșului. Am scris toate acestea căci ar fi trebuit să te bucuri de copilărie, de toate aceste momente speciale, de magia sărbătorii divine a Crăciunului.

De multe ori amintirile sărbătorilor de Crăciun ne întristează pentru că realizăm că nu putem da timpul înapoi, nu putem schimba nimic din ce s-a întâmplat .
Și încerc să păstrez doar ce am -  amintirile unui singur Crăciun…



Spiritul Crăciunului trecut

Când ai lacrimi în ochi

E timpul să priveşti înlăuntru
Inima poate găsi o altă cale.

Crede în ce spun,

Nu pierde şansa,
Mâine va fi Ziua de Crăciun,
Ziua de Crăciun.

Aşa că lasă umbrele să se ducă

Şi pluteşte departe ca zăpada,
Mâine va fi ziua de Crăciun,
Mâine va fi ziua de Crăciun.

Aşa că visează până când noaptea

Devine lumina dimineţii,

Mâine va fi ziua de Crăciun,
Mâine va fi ziua de Crăciun.

 

Serile și nopțile din preajma Crăciunului sunt magice. Stelele sclipesc mai intens și cu înțeles.

Zbor lin îngeraș mic și scump! Îți trimitem o rugăciune, lacrimi şi flori în amintirea sufletului tău bun şi frumos.
Iar vouă, dragi prieteni, mesajul divin al îngerilor împreună cu glasul sfânt al colindătorilor să vă aducă pace, liniște sufletească și multă sănătate. Crăciun Fericit!

Şapte luni

Şapte luni de când te aud dar nu te văd, şapte luni de când te visez dar nu te pot ţine în braţe scumpul meu flăcău mic. Pe zi ce trece este tot mai greu fără tine. Ştiu măcar că acum nu te mai doare nimic, ştiu ca mamaia de la Slănic are grijă te tine. Rămâi aşa în visele mele asta până când ne vom revedea.

DINCOLO DE LACRIMĂ

În fiecare lună din an,  ziua de 22 este o zi de tristă amintire, o zi de lacrimi, de durere și de dor, iar astăzi se împlinesc 6 luni grele de când Ștefănel a pierdut o luptă grea și ne-a părăsit neașteptat, nedrept și mult prea devreme ...a plecat la ceruri, a plecat într-o lume mai bună, fără suferință, a plecat spre lumina veșnică.

Șase luni de lacrimi și durere, șase luni de când am devenit părinți de înger. Toamna târzie cu căldura ei a încearcat să ne aline durerea şi lacrimile noastre și-acum împletim din cuvinte înlăcrimate marea noastră durere.

Timpul trece repede, însă  nu va sterge niciodată durerea care ne-a îndoliat sufletele înger drag. Lacrimile se mistuie în suspine, sufletele ni se pierd în durere, iar dorul arde  nestins ... gândul nostru este mereu la tine, privirea înlăcrimată te caută mereu printre amintirile rămase, puține dar frumoase. Te plângem mereu și nimic nu mai este la fel fără tine... Ai plecat precum o stea ce ne-a luminat vieţile şi vei străluci veşnic în amintirea noastră.

 

DINCOLO DE LACRIMĂ…

Dincolo de lacrimă, sunt eu,
De-atâtea ori, prin clipe, rătăcind,
Corabie în drum spre Dumnezeu,
Cu pânzele în arşiţă şi vânt.

Dincolo de lacrimă, sunt eu,

Un albatros sfidând hotare,
Mi se răsfrânge ţipătul în mare,
Chemându-mi dimineţile, pe rând.

Dincolo de lacrimă, sunt eu,

Purtând al curcubeului veşmânt,
Adoarme Timpu-n pieptul meu,
Cu degetele-nfipte în pământ.

Dincolo de lacrimă, sunt EU…

 

de IOANA BURGHEL

 

 

 

 

Vom păstra mereu în suflete chipul tău blând și drag și știm că oriunde vei fi, ne vei iubi și  ne vei ocroti. În fiecare zi sufletul nostru înalță rugăciuni către tine. Resemnarea n-are loc să intre în sufletele noastre.

Amintirea ta mă doare înger drag ... vei fi mereu în inima mea!

Cu regret amarnic și dor nestins, îți spunem odihnește-te în pace suflet drag și bun!

 

Le suntem recunoscători tuturor celor care îi vor dărui o clipă de aducere aminte  îngerașului Ștefănel.

 

 

 

ALĂTURI DE ÎNGERAȘUL ALEXIA

Astăzi, în zi de sărbătoare am primit o veste tristă.
Alexia, fetița care mai bine de un an s-a luptat cu o boală cruntă, nu mai e printre noi.
Ca și alți îngerași mici și nevinovați și ea a încercat să lupte,să înfrunte totul cu mult curaj, însă boala a fost mult mai puternică. Și te-ai stins și tu pui mic, puțin câte puțin, sub privirile neputincioase ale părinților, ale persoanelor dragi care te-au iubit și ți-au fost alături.

Așa cum spuneam nu demult, tot o poveste tristă, cu speranțe infinite acum spulberate, cu multe lacrimi, durere, neputință...
Minuni de copii, doriți, iubiți, prețuiți, care nu s-au bucurat prea mult de viață, ci dimpotrivă au suferit, mult prea mult...Și pe Alexia îngerii au chemat-o și au luat-o lângă ei. 
Acolo sus în cer, acolo e lumea în care Alexia a găsit liniștea, bunătatea și viața veșnică fără pic de suferință...acolo sus,mai aproape de bunul Dumnezeu, împreună cu mii și mii de îngeri.

Chiar dacă nu am cunoscut-o pe Alexia, am fost alături de ea și de părinții ei tot timpul, căci și noi am trăit aceeași experiență sfâșietoare, dureroasă și tristă. În luna iunie vă transmiteam următorul  mesaj optimist :

“Alexia are o poveste la fel de tristă ca toate poveștile copiilor bolnavi de cancer. Nu mai e mult și în luna septembrie, se împlinește 1 an de când Alexia se luptă cu această boală. De atunci viața ei s-a schimbat iar spitalul a devenit noua ei casă.

Să sperăm din tot sufletul că Alexia va fi mai puternică și va reuși să învingă această boală,  iar la capăt de drum va fi așa cum spuneam și ptr. Ștefănel – DOAR SOARE, MULT SOARE.”

Acum cuvintele sunt de prisos…lacrimi amare ne inundă obrajii și mai pot spune că regretăm enorm că Alexia a piedut lupta. Suflețelul ei curajos a părăsit trupul lovit de boală, l-a eliberat de suferință și durere și  s-a întors înapoi la Dumnezeu.

E atât de dureros să piezi o ființă iubită!!!

Se pare că în viață,  nimic nu este întâplător…și cu siguranță de acolo, de sus, Alexia și Ștefănel ne zâmbesc și ne vor veghia de acum încolo…
Zbor lin îngeraș mic și scump! Îți trimitem o rugăciune, lacrimi şi flori în amintirea sufletului tău bun şi frumos.
Bunul Dumnezeu să-ți dea odihnă veșnică în împărăția lui!

 

 Dormi în pace înger drag!

Ziua Pomenirii Morților

1 Noiembrie este ziua în care se pomenesc morţii, ziua în care gândurile noastre se îndreaptă către cei dragi care au trecut în nefiinţă.

O lacrimă pentru fiecare dintre cei ce au plecat dintre noi.Dumnezeu să-i odihnească-n pace, să-i ierte și să ne ierte și nouă greșelile față de ei, cei care ne fac viața mai frumoasă, chiar și acum, după ce au disparut! Nu îi vom uita niciodată!

 

 

Pe slujitorii tăi, Isuse,

Care din lume au plecat,
Condu-i în veşnica lumină,
Să te slăvească ne-ncetat.

DORMI ÎN PACE ÎNGER DRAG!