Toată săptămâna am așteptat acest moment.
O dată cu ivirea zorilor am pornit la drum și după trei
ore de mers (ce păreau că nu se mai termină) am ajuns. Și am trăit bucurie după
bucurie de când am ajuns și până am plecat.
Pe la orele prânzului numărul vizitatorilor lui Ștefănel s-a
mărit: Alexandra – surioara lui Ștefi, bunica Nuța și unchiul Liviu.
Să descriu cum s-a derulat această vizită, ar fi cam
banal ptr. unii...o să încerc doar, să aștern niște gânduri, niște trăiri ca o
revărsare peste ani și ani și asta ptr. că mă simt de
parcă m-aș fi născut cu suflet de mamă.
A fi mamă este cel mai frumos lucru în viața unei femei.
Un suflet dă naștere altui suflet. De noi, femeile, depind aceste
mici suflete.
Să îți ții propriul bebeluș în brațe, să-i
simți respirația întretăiată, mirosul dulce de lapte... ce poate fi mai minunat? Ce poate fi
viața unui om fără zâmbetul sfânt al unui copil ?…
Cuvântul MAMĂ
nu are sinonim, pentru că mama este unică…mama își iubește necondiționat puiul
și îi oferă ce are mai prețios.
Și o să spuneți poate, că ați simțit și știați tot ce-am
descris…adevărat… însă am simțit nevoia să aștern aceste rânduri ptr. că astăzi
am văzut o mamă îndurerată, dar fericită că și-a putut îmbrățișa ambii copii. O
fetiță bucuroasă că și-a revăzut frățiorul, că s-a putut juca cu el, că l-a
putut îmbrățișa așa cum o făcea acasă. O bunică mulțumită că a reușit să aducă
o undă de bucurie în sufletul chinuit și mutilat de durere al propriei fiici.
IUBIRE se numește
ce am descris mai sus… bogați sau săraci, indiferent de situația
materială, iubirea părinților va fi de-ajuns pentru oricare copilaș.
Teoretic „Da”, iubirea
părinților este de ajuns, doar atunci când ne bucurăm de sănătatea copiilor
noștri.
În fața unui diagnostic sever, precum
cancerul, ochii chiar sunt oglinda sufletului. Ochii aceia triști și
umezi reflectă ca într-o oglindă imaginea din inimă . Trist, foarte trist, sfâșietor
de trist.
Și simți cum te sfâșie
grija pentru micuțul tău, dar și neputința.Neputința de a-i alina suferința,
neputința de a-l vindeca miraculos de repede, neputința de a schimba totul
într-o clipă…
Copiii sunt îngerașii care ne încălzesc
sufletele, miracole ce hotărăsc destine, sunt SOARELE ,LUMINA…
Bucurie,durere,tristețe,revoltă,neputință…cu
acest amalgam de sentimente am părăsit
spitalul Sf.Maria din Iași.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu