Dacă la surioara ta aveam reținere în a vorbi cu ea, de parcă aș fi vorbit singură, în acea zi de luni am devenit instantaneu foarte vorbăreața. Erai frumos puiul meu incă din prima zi, aveai o blândețe angelică ce nu mă lăsa nici să dorm, oboseala pe care o au mămicile după naștere, la mine s-a transformat în insomnie. Colegele de salon dormeau, iar eu stăteam să te admir, să îți povestesc despre noi, despre Alexandra. Mi-ai oferit 605 zile de fericire și deja sunt 490 de zile de dor și durere. Am invățat să trăiesc cu această durere, dar dorul nu-l pot stăpâni. Doar amintirea urâtă a bolii, a durerii ce ai suportat-o mă ajută să mă liniștesc și să cred că acolo printre INGERI tu ești bine.
"Dumnezeu îi ia la El pe cei pe care îi iubeşte pentru ai păzi de relele acestei lumi..."
miercuri, 23 septembrie 2015
Aniversare fara tine
Se implinesc trei ani din ziua când m-ai făcut cea mai fericită mămică. O zi frumoasă de luni, un început nemaipomenit de săptămână. Deși ploua afară și era frig, tu, soarele meu, mi-ai umplut sufletul de căldură. Mi-am dorit să fiu mămică de fetiță și de băiat și pe 24 septembrie 2012 dorința a devenit realitate! Și ce frumuseți de copii! AI MEI!
Dacă la surioara ta aveam reținere în a vorbi cu ea, de parcă aș fi vorbit singură, în acea zi de luni am devenit instantaneu foarte vorbăreața. Erai frumos puiul meu incă din prima zi, aveai o blândețe angelică ce nu mă lăsa nici să dorm, oboseala pe care o au mămicile după naștere, la mine s-a transformat în insomnie. Colegele de salon dormeau, iar eu stăteam să te admir, să îți povestesc despre noi, despre Alexandra. Mi-ai oferit 605 zile de fericire și deja sunt 490 de zile de dor și durere. Am invățat să trăiesc cu această durere, dar dorul nu-l pot stăpâni. Doar amintirea urâtă a bolii, a durerii ce ai suportat-o mă ajută să mă liniștesc și să cred că acolo printre INGERI tu ești bine.
Dacă la surioara ta aveam reținere în a vorbi cu ea, de parcă aș fi vorbit singură, în acea zi de luni am devenit instantaneu foarte vorbăreața. Erai frumos puiul meu incă din prima zi, aveai o blândețe angelică ce nu mă lăsa nici să dorm, oboseala pe care o au mămicile după naștere, la mine s-a transformat în insomnie. Colegele de salon dormeau, iar eu stăteam să te admir, să îți povestesc despre noi, despre Alexandra. Mi-ai oferit 605 zile de fericire și deja sunt 490 de zile de dor și durere. Am invățat să trăiesc cu această durere, dar dorul nu-l pot stăpâni. Doar amintirea urâtă a bolii, a durerii ce ai suportat-o mă ajută să mă liniștesc și să cred că acolo printre INGERI tu ești bine.
Te iubesc copilul meu !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu