- De ce tot repeţi literele?
- Păi, aşa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.
- Cum aşa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.
- Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii şi atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că ştie El să le pună în ordinea care trebuie…
Eu sunt atât de mic, nici literele din alfabet nu le știu ...în fiecare zi, însă mă rog la Doamne, Doamne.
Doamne, întoarce-ți fața către
mine și ascultă mica mea rugăciune:
Eu, Ștefănel, vin în fața ta și
cu suflețelul meu curat, te rog să mă ajuți Doamne, să plec mai repede la o
clinică în străinatate și să mă fac bine!Iar pe prietenii mei îi rog să nu mă uite și să mă susțină în continuare...
Chiar dacă sunt un băiețel puternic, uneori am nevoie de un cuvânt bun, de o îmbrățișare caldă.
Vă mulțumesc prieteni dragi sufletului meu!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu