Şapte luni

Şapte luni de când te aud dar nu te văd, şapte luni de când te visez dar nu te pot ţine în braţe scumpul meu flăcău mic. Pe zi ce trece este tot mai greu fără tine. Ştiu măcar că acum nu te mai doare nimic, ştiu ca mamaia de la Slănic are grijă te tine. Rămâi aşa în visele mele asta până când ne vom revedea.

DINCOLO DE LACRIMĂ

În fiecare lună din an,  ziua de 22 este o zi de tristă amintire, o zi de lacrimi, de durere și de dor, iar astăzi se împlinesc 6 luni grele de când Ștefănel a pierdut o luptă grea și ne-a părăsit neașteptat, nedrept și mult prea devreme ...a plecat la ceruri, a plecat într-o lume mai bună, fără suferință, a plecat spre lumina veșnică.

Șase luni de lacrimi și durere, șase luni de când am devenit părinți de înger. Toamna târzie cu căldura ei a încearcat să ne aline durerea şi lacrimile noastre și-acum împletim din cuvinte înlăcrimate marea noastră durere.

Timpul trece repede, însă  nu va sterge niciodată durerea care ne-a îndoliat sufletele înger drag. Lacrimile se mistuie în suspine, sufletele ni se pierd în durere, iar dorul arde  nestins ... gândul nostru este mereu la tine, privirea înlăcrimată te caută mereu printre amintirile rămase, puține dar frumoase. Te plângem mereu și nimic nu mai este la fel fără tine... Ai plecat precum o stea ce ne-a luminat vieţile şi vei străluci veşnic în amintirea noastră.

 

DINCOLO DE LACRIMĂ…

Dincolo de lacrimă, sunt eu,
De-atâtea ori, prin clipe, rătăcind,
Corabie în drum spre Dumnezeu,
Cu pânzele în arşiţă şi vânt.

Dincolo de lacrimă, sunt eu,

Un albatros sfidând hotare,
Mi se răsfrânge ţipătul în mare,
Chemându-mi dimineţile, pe rând.

Dincolo de lacrimă, sunt eu,

Purtând al curcubeului veşmânt,
Adoarme Timpu-n pieptul meu,
Cu degetele-nfipte în pământ.

Dincolo de lacrimă, sunt EU…

 

de IOANA BURGHEL

 

 

 

 

Vom păstra mereu în suflete chipul tău blând și drag și știm că oriunde vei fi, ne vei iubi și  ne vei ocroti. În fiecare zi sufletul nostru înalță rugăciuni către tine. Resemnarea n-are loc să intre în sufletele noastre.

Amintirea ta mă doare înger drag ... vei fi mereu în inima mea!

Cu regret amarnic și dor nestins, îți spunem odihnește-te în pace suflet drag și bun!

 

Le suntem recunoscători tuturor celor care îi vor dărui o clipă de aducere aminte  îngerașului Ștefănel.

 

 

 

ALĂTURI DE ÎNGERAȘUL ALEXIA

Astăzi, în zi de sărbătoare am primit o veste tristă.
Alexia, fetița care mai bine de un an s-a luptat cu o boală cruntă, nu mai e printre noi.
Ca și alți îngerași mici și nevinovați și ea a încercat să lupte,să înfrunte totul cu mult curaj, însă boala a fost mult mai puternică. Și te-ai stins și tu pui mic, puțin câte puțin, sub privirile neputincioase ale părinților, ale persoanelor dragi care te-au iubit și ți-au fost alături.

Așa cum spuneam nu demult, tot o poveste tristă, cu speranțe infinite acum spulberate, cu multe lacrimi, durere, neputință...
Minuni de copii, doriți, iubiți, prețuiți, care nu s-au bucurat prea mult de viață, ci dimpotrivă au suferit, mult prea mult...Și pe Alexia îngerii au chemat-o și au luat-o lângă ei. 
Acolo sus în cer, acolo e lumea în care Alexia a găsit liniștea, bunătatea și viața veșnică fără pic de suferință...acolo sus,mai aproape de bunul Dumnezeu, împreună cu mii și mii de îngeri.

Chiar dacă nu am cunoscut-o pe Alexia, am fost alături de ea și de părinții ei tot timpul, căci și noi am trăit aceeași experiență sfâșietoare, dureroasă și tristă. În luna iunie vă transmiteam următorul  mesaj optimist :

“Alexia are o poveste la fel de tristă ca toate poveștile copiilor bolnavi de cancer. Nu mai e mult și în luna septembrie, se împlinește 1 an de când Alexia se luptă cu această boală. De atunci viața ei s-a schimbat iar spitalul a devenit noua ei casă.

Să sperăm din tot sufletul că Alexia va fi mai puternică și va reuși să învingă această boală,  iar la capăt de drum va fi așa cum spuneam și ptr. Ștefănel – DOAR SOARE, MULT SOARE.”

Acum cuvintele sunt de prisos…lacrimi amare ne inundă obrajii și mai pot spune că regretăm enorm că Alexia a piedut lupta. Suflețelul ei curajos a părăsit trupul lovit de boală, l-a eliberat de suferință și durere și  s-a întors înapoi la Dumnezeu.

E atât de dureros să piezi o ființă iubită!!!

Se pare că în viață,  nimic nu este întâplător…și cu siguranță de acolo, de sus, Alexia și Ștefănel ne zâmbesc și ne vor veghia de acum încolo…
Zbor lin îngeraș mic și scump! Îți trimitem o rugăciune, lacrimi şi flori în amintirea sufletului tău bun şi frumos.
Bunul Dumnezeu să-ți dea odihnă veșnică în împărăția lui!

 

 Dormi în pace înger drag!

Ziua Pomenirii Morților

1 Noiembrie este ziua în care se pomenesc morţii, ziua în care gândurile noastre se îndreaptă către cei dragi care au trecut în nefiinţă.

O lacrimă pentru fiecare dintre cei ce au plecat dintre noi.Dumnezeu să-i odihnească-n pace, să-i ierte și să ne ierte și nouă greșelile față de ei, cei care ne fac viața mai frumoasă, chiar și acum, după ce au disparut! Nu îi vom uita niciodată!

 

 

Pe slujitorii tăi, Isuse,

Care din lume au plecat,
Condu-i în veşnica lumină,
Să te slăvească ne-ncetat.

DORMI ÎN PACE ÎNGER DRAG!

DUPĂ 5 LUNI

22.10.2014 după 5 luni...

E la fel și după 5 luni...lacrimile tremură printre gene... privirile-s pline de deznădejde și durere. Amintirile vin și pleacă...tu nu mai ești printre noi, acum ești un înger îmbrățișat de alți îngeri. Cuvintele și acelea puține exprimă doar durere, tristețe, neputință.

Este atât de dureros să pierzi o ființă iubită... Am sperat, ne-am rugat pentru însănătoșirea ta, dar boala a învins. Ai suferit, ai luptat și ai pierdut.

Suflețelul tău curajos a părăsit trupul lovit de boală, te-a eliberat de suferință și durere și  s-a întors înapoi la Dumnezeu.

O rugăciune șoptită – Dumnezeu să-ți odihnească-n pace sufletul!

 



 

Ca în fiecare an, pe data de 15 octombrie s-a celebrat „Ziua internațională a comemorării bebelușilor și a copiilor.

Evenimentul intitulat ,,Valul de lumină” se desfășoară anual în Statele Unite, Canada, Australia, Japonia, dar și în câteva țări europene.

Ne-am alăturat și noi părinților de îngeri care și-au comemorat îngerașii dispăruți prematur, în orașul Iași, completând astfel cel mai trist tablou posibil.

Durerea din suflete ne-a adus în același loc...o durere adâncă, profundă, sfâșietoare, o durere ce nu dispare niciodată, o durere cu care te obișnuiești să trăiești.

Ne-am bucurat din suflet c-am reușit să participăm la eveniment, ne-am bucurat că ne-am făcut prieteni noi.

Am cunoscut acești oameni și parcă ne-am văzut chipul în oglindă: tăcut, ușor zâmbitor, cu ochi strălucitori, care abia reușeau să țină în frâu puhoaiele de lacrimi.

La ora 19 am aprins lumânările, lumina îngerașilor noștri.

Luminițele pâlpâiau zglobiu și ne încălzeau fețele împietrite de durere, iar noi am încercat să ne depănăm încet și cu răbdare povestioarele îngerașilor, să ne alinăm reciproc sufletele.

Zbor lin suflete dragi! Lumină veșnică pentru îngerii din cer!

 

 

Lumină veșnică pentru îngerii din cer!

 

 

 

 

 

 

"Nu te-am cunoscut, de fapt nici nu am stiut ca existi, pana din intamplare am dat peste un link pe facebook acu cateva luni. Citind aici retrospectiva durerii stau si ma gandesc la lumea aceasta. Nu e buna, e nimic! Amalgam de durere, chin si suferinta. Da aceasta lume nu iti ofera mai nimic draga Stefanel. Aceasta lume te consoleaza doar prin faptul ca ai parintii langa tine prin faptul ca bunicii si rudele iti sunt aproape. Ai ales sa pleci, te-a ajutat si Domnul, spre lumina, spre fericire spre ceruri. Te urmam cu inima oriunde ai fi, copile drag, te vom pomeni si te vom iubi pana in ziua in care ne vom reintalni. Asemenea drame nu ar trebui sa se intample! Dar cine suntem noi? Un fir de par oare? Un fir de care atarna greul vietii?  Sau suntem trecatori? Da cred ca suntem niste calatori din nefiinta in  nefiinta. Acum dupa 4 luni  iti transmitem sa ne iubesti de acolo de sus,  sa ne protejezi si sa nu uiti de unde ai plecat niciodata. Esti si vei  ramane un fiu al nostru, al celor care plang atunci cand un copil sufera si  rad atunci cand Dumnezeu e alaturi de ingerasii lui!

Te Iubim! Cu respect pentru tine, pentru familia ta si pentru oamenii care au incercat sa te ajute!

Darmanesti 5 octombrie 2014

Cu stimă,
Darmanestean"

,,ANIVERSARE DE ÎNGER”

E ZIUA TA-din nou,dar fără tine

Povara amintirii-i mult prea grea

Doar lacrimile au rămas la mine

Și-un colț de suflet unde-i umbra ta.

E ZIUA TA,dar timpul nu revine

Tu ai"ales"destinul cel mai greu

Nu știu,poate"Acolo"ți-e mai bine

Deci iartă-mă că ești în gândul meu.

                         Autor Barbus Adina

 

 

 

 

Azi, 24 septembrie îngerașul nostru ar fi împlinit 2 ani.

Azi ștergem lacrimile și încercăm să zâmbim.

Închid ochii și-mi imaginez această zi. O zi frumoasă, cu tort și lumânări, cadouri, jucării, copii mulți în jurul tău și multă veselie.Parcă te și văd, cum timid ai fi încercat să sufli în cele două lumânărele și mirat te-ai fi bucurat de jucăriile primite. Și ce urări ți-am fi făcut?!

Această zi a fost însă tristă. Au fost și tort și flori și lumânări aprinse la căpătâiul tău.
Tu însă nu erai. La orice ce căutare , privirile se opresc doar la fotografii, multe fotografii, amintiri, unele vesele și unele foarte triste. Atât a rămas...

Ai ales să petreci, acolo sus cu alți îngerași.

SĂRBĂTOARE

Aș vrea să sece
Izvorul lacrimilor amare
Și dorul să dispară.
Să fie sărbătoare.

Din nou să-mi fii aproape,
Să îți spun “La mulți ani!”
Și să te strâng în brațe,
Ca-n fiecare an.

Acum pășesc cernită
Cu umerii aplecați,
Spre-o piatră prăfuită…
Să îi spun “La mulți ani?”

Ea nu îmi mai răspunde,
Din mijloc ochii tăi
Îmi spun “să fiu cuminte”
Și să privesc spre cer…

Acolo printre stele,
Petrecerea e-n toi.
E mândra sărbătoare
Și liniște la voi.
         
Autor Marilena Perijoc

Nu cu mult timp în urmă erai printre noi, un suflet blând,  nevinovat, chinuit de boală, treceai  peste toate obstacolele. Îmi zâmbeai timid, cu ochii mari, albastri, expresivi... credeam și speram din tot sufletul că va fi bine.

Ai încercat să lupți, să înfrunți totul cu mult curaj, așa cum nici un adult nu ar putea...însă n-a fost să fie așa. Te-ai stins puțin câte puțin sub privirile noastre neputincioase, hotărând să ne călăuzeşti paşii din Ceruri.

 

 

Ai avut o poveste tristă, o poveste la fel de tristă ca toate poveștile copiilor bolnavi de cancer.

Ai plecat când viața abia începea, o viață pe care n-ai apucat s-o trăiești, mai mult nici măcar să o înțelegi...

Ai fost un băiețel scump,dorit, iubit, o minune, iar acum ești un înger.

Te-am iubit și te-am pierdut, azi nu mai ești unde erai…

Ești pretutindeni, ești peste tot, ai rămas însă pentru totdeauna în inimile noastre.

Nu știu ce să spun. Vor mai fi multe aniversări de înger, aniversări la care vom încerca să ne stăvilim lacrimile, aniversări cu multe rugăciuni, gânduri de iubire şi lacrimi .

E tot ce-ţi mai putem oferi acum… să te pomenim, să te sărbătorim doar așa cum merită un înger… ,,SĂ FIM ÎNGERI PE PĂMÂNT PENTRU ÎNGERII DIN CERURI”

Și lacrimile se mistuie în suspine, și sufletele ni se pierd în durere, un dor nestins și priviri care te caută mereu de când ai plecat dintre noi, pui mic...

 

 

Azi îți trimitem un gând de preţuire, o rugăciune, lacrimi şi flori în amintirea sufletului tău bun şi frumos.

 

                                                     Dormi în pace înger drag!