DUPĂ 40 DE ZILE....

 

Când ai plecat de lângă noi

Şi cerul a-nceput să plângă

Şi totul s-a întunecat

Şi ploi de lacrimi au căzut

Din clipa-n care te-am pierdut.

Acum venim îndureraţi,

La umbra crucii tale,

Cu lacrimi îţi udăm mormântul

Cu flori şi cu petale.

Vom fi mereu nemângâiaţi

Căci tu ne-ai fost rază de soare

Venim cu sufletul zdrobit,

Căci prea curând ne-ai părăsit.

 

 



Suflet drag, suflet frumos, te-ai stins puțin câte puțin sub privirile noastre neputincioase, hotărând să ne călăuzeşti paşii din Ceruri.

Te-am iubit și te-am pierdut, azi nu mai ești unde erai…ai rămas însă pentru totdeauna în inimile noastre.

Aceeași tristețe ne învăluie sufletele, același dor nemărginit ne macină și aceeași dorință arzătoare o simțim – dorința de a da timpul înapoi, de a schimba totul, de a te avea înapoi lângă noi.Dar nimic nu se mai poate schimba, tu ești îngeraș…

Astăzi am încercat să ne  stăpânim lacrimile și ne-am  adunat la căpătâiul tău în rugăciune, cu multă lumină, cu flori, cu baloane colorate și multe jucării. Mulți copii au venit să-și ia rămas bun de la suflețelul tău.

Azi porțile Raiului au fost deschise.

Azi e mare sărbătoare, acolo sus – în cer,acolo e lumea în care ai găsit liniștea, bunătatea și viața veșnică fără pic de suferință...acolo sus, cu mii și mii de îngeri.

 

 

Adâncă e durerea,

Şi lacrimi curg mereu.

Te vom păstra în suflet,

Te vom iubi mereu!

 



Îţi vom păstra vie amintirea şi-l vom ruga pe bunul Dumnezeu să-ţi dea odihnă veşnică în Împărăţia sa.

 

 

 



RWTH Aachen Klinikpersonal

liebe Ärzte, Krankenschwestern und Sozialarbeiter in der Klinik RWTH Aachen

jetzt, dass Zeit vergangen ist, erlauben Sie uns bitte, Ihnen ganz herzlich für alles danken, was Sie für uns getan haben. Sie waren bei uns in den schwierigsten Momenten unseres Lebens.

Wir werden nie vergessen

Dragi medici , asistenti medicali si sociali ai Clinicii RWTH Aachen
Acum că timpul a mai trecut, vă rugăm să ne permiteţi să vă mulţumim pentru tot ce aţi făcut pentru noi. Aţi fost alături de noi în momentele cele mai grele ale vieţii noastre.
Noi nu vă vom uita niciodată

 

Uniklinik RWTH Aachen, Station KI01, Pädiatrische Hämatologie, Onkologie und Stammzelltransplantation

O LUNĂ...

Şi cerul a-nceput să plângă
Şi totul s-a întunecat
În ziua în care ai plecat
Şi ploi de lacrimi au căzut
În clipa în care te-am pierdut.

 



22 MAI, ORA 4 – suflet drag, e ora când ți-ai luat zborul înger drag și îngeri minunați te-au așteptat la poarta Raiului.

Ai plecat când viața abia începea, o viață pe care n-ai apucat s-o trăiești, mai mult – nici măcar să o înțelegi...

A trecut o lună...fără zâmbetul tău, fără durerea ta, fără tine pui mic și scump...e greu, e foarte greu și doare la fel de mult, ca-n prima zi...mai greu este că trebui să trăim așa, să învățăm să trăim așa – cu durere, cu lacrimi, cu suferință.

Nu se poate întelege cât de grea e despărțirea, decât atunci când o ființă dragă pleacă de lângă noi. O cauți și nu o găsești, o strigi și nu te aude, o aștepți și nu mai vine.

Te-ai înălțat la cer, departe de noi, dar mai aproape de Dumnezeu, lăsându-ne cu ochii înlăcrimați și sufletele pline de durere.

Timpul parcă s-a oprit în loc…de fapt nu…și zile și nopți, toate sunt la fel.

Acum mintea tace, sufletul vorbește, iar lacrimile curg necontenit și inundă obrajii. Și multe rugăciuni, gânduri de iubire şi lacrimi e tot ce-ţi mai putem oferi acum…

 

 

 

Fiecare persoană are o poveste a vieții, care merită a fi spusă, împărtășită ...e adevărat că unele povești sunt  triste, foarte triste și cel mai important este faptul că din fiecare poveste avem de învățat ceva, fiecare poveste tristă are un mesaj, un mesaj nescris, fără cuvinte – un mesaj special .

Sper ca bunul Dumnezeu să ne dea putere să acceptăm și să mergem mai departe cu amintirile și dorurile noastre și cu speranța că Acolo îți  este mai bine și mai sper ca iubirea ptr. puiul mic, îngerașul ce nu mai e printre noi, să învingă durerea din sufletele noastre…iar noi să te pomenim, să te sărbătorim doar așa cum merită un înger… ,,SĂ FIM ÎNGERI PE PĂMÂNT PENTRU ÎNGERII DIN CERURI”

 



Tu te-ai supus destinului cuminte,
C-ai fost chemat de bunul Dumnezeu.
Iar noi aprindem candela aducerii aminte,
Din luminiţa sufletului tău.

 



N - AM VRUT...

N-am vrut să plec
De lângă voi,
Să trec în neființă,
Eu m-aș întoarce înapoi
Dar nu e cu putință.



Penultima poza cu Ştefănel în viaţă...
Încă mai speram să te faci bine, INGERAŞ!
Te pupa mami şi Ali!

 

 

DĂRUIND DIN SUFLET – DĂRUIND SPERANȚĂ

,,Vă port în suflet pe toți, vă iubesc și vă mulțumesc că vă rugați împreună cu mine”….iar zilele în care trebuie să fim mai buni, mai evlaviosi, mai caritabili nu s-au terminat…”

Cu ceva timp în urmă, acestea erau vorbele pe care vi le transmitea îngerașul nostru. 

 

Ștefănel dorea  să învingă cancerul. Pentru noi, lupta pe care am dus-o s-a terminat, nu însă și faptele noastre bune. Iar din faptele dvs. bune cu toţii învăţăm: că nu există răsplată mai mare decât propria dvs. bucurie şi mulţumire că aţi putut face ceva ptr. un alt suflet. Toţi oamenii buni sunt oameni  frumoşi sufleteşte, oameni care dăruiesc puţin din lumea lor şi o înfrumuseţează pe a noastră. Şi aşa am descoperit  că încă mai sunt oameni care dăruiesc pur şi simplu, fără să aştepte ceva în schimb.

 

,,Dăruieşte din suflet, cu suflet, pentru un suflet aflat în suferință!” – aceasta a fost deviza campaniei noastre, deviza cu care am pornit la drum.

Cu toții știm că mari ne-au fost eforturile și multe acțiuni am desfășurat ptr. salvarea îngerașului nostru.

Astăzi voi face referire la evenimentul caritabil desfășurat pe data de 28 mai la Iași, concretizat material prin suma de 12763,51lei.

Pe această cale mulțumim echipei ASMEvents – o echipă de tineri inimoși care au fost impresionați de cazul lui Ștefănel și care au dorit să-i ofere o mână de ajutor. Ei au fost cei care au făcut totul posibil și au mers până la capăt cu desfășurarea concertului caritabil.

Acești tineri ne-au oferit cel mai bun exemplu și ne-au arătat că oricând și oriunde vor exista oameni care ştiu ce înseamnă prietenia, iubirea, generozitatea și solidaritatea.

   



 

Și împreună am hotărât ca suma rezultată în urma evenimentului caritabil să ajungă la un alt îngeraș aflat în suferință.

 

 

Acest îngeraș se numește JECALO ARUXANDEI ALEXIA ȘTEFANA, o fetiță din Botoșani, o fetiță care abia a împlinit 3 anișori și are același diagnostic -NEUROBLASTOM SUPRARENALĂ GR.IV.

Alexia are o poveste la fel de tristă ca toate poveștile copiilor bolnavi de cancer. Nu mai e mult și în luna septembrie, se împlinește 1 an de când Alexia se luptă cu această boală. De atunci viața ei s-a schimbat iar spitalul a devenit noua ei casă.

Să sperăm din tot sufletul că Alexia va fi mai puternică și va reuși să învingă această boală,  iar la capăt de drum va fi așa cum spuneam și ptr. Ștefănel – DOAR SOARE, MULT SOARE.

Iar acum voi adăuga un scurt citat din scrisoarea mamei Alexiei adresată echipei ASMEvents:

,,Cu mare tristețe în suflet vreau să mai adaug ceva...despre îngerașul Ștefanel...nu l-am cunoscut personal, dar am comunicat cu mama lui încă din primele zile când a fost internat la Iași, i-am cunoscut suferința și i-am fost alături tot timpul.

Regretăm enorm că a pierdut lupta cu această boală și-l vom avea în suflet pentru totdeauna!
La o zi după ce a plecat Ștefănel, mama lui mi-a spus: lasă Ana Maria -  Puiul meu va avea grijă de acolo, de sus ca Alexia să se facă bine"!!!

Mulțumim Ștefănel!!Te iubim îngeraș drag!”

De unde găsesc acești îngeri atâta putere să lupte, să zâmbească, să fie veseli, să fie atât de prezenți și să meargă mai departe? …doar bunul Dumnezeu știe!
Se pare că în viață,  nimic nu este întâplător…și cu siguranță de acolo, de sus, Ștefănel ne zâmbește și veghează ca Alexia să se facă bine. Doamne ajută!

 

Și nu uitați:
Acolo, sus pe cer,
O stea luminează.
Acolo, sus pe cer,
Un înger drag, ne veghează.

A dărui și a primi - două mistere care, odată înțelese, ne pot transforma viața în bine pentru totdeauna.
Dăruind, te înnobilezi, indiferent de condiţia în care te-ai născut, pentru că atunci cînd dăruieşti eşti asemenea lui Dumnezeu care permanent se dăruieşte pe Sine într-un nesfîrşit sacrificiu.     
 

GRĂDINIȚA PINOCHIO - LONDRA

Cu siguranță că știți că acum traversăm poate cea mai etapă grea din viața noastră. Însă cu toată durerea din suflet, dragii noștri prieteni, noi vă mulțumim că nu ne-ați uitat și că sunteți alături de sufletele noastre greu încercate .

Așa cum am spus de foarte multe ori, împreună am pornit la drum şi tot împreună am luptat ptr. Ştefănel, iar bunul Dumnezeu ne-a trimis mulți prieteni, să ne lumineze calea și să ofere tot sprijinul de care am avut nevoie.Printre aceștia vă numărați și voi, dragii mei – îngerașii de la GRADINIȚA PINOCHIO din LONDRA.

Știm cu toții ce s-a întâmplat, că toate efoturile noastre au fost în zadar – iar acum lupta noastră s-a terminat. Din faptele dvs. bune cu toții am învățat că nu există răsplătă mai mare decât propria mulțumire că ați putut face ceva pentru un alt suflet.

O mamă de înger vă mulțumește vouă dragi îngeri și doamnei Bălănucă Carmen Roxana…și o să încerc să vă menționez pe toți, căci din suflet ptr. un suflet ați dăruit, dragii mei : Elena, Vaida, Denis, Edi, Ovidiu, George, Erik, Ingrid, Andra,Williams, Alex, Sara, Sofia, Loricica. Iar de la noi gânduri de recunoștință și mulțumire se îndreaptă către voi, dragi îngeri cu suflet mare și bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze familiile, să vă dea sănătate și să aveți o copilărie fericită.

Cuvintele de mulțumire pe care ar trebui să vi le adresăm sunt prea puține și prea sărace, însă recunoștința noastră este pentru totdeauna.

                                                                    Cu multă dragoste și recunoștință vă îmbrățișează,
                                                                    Mama îngerașului ȘTEFĂNEL

 



DURERE...

Dacă sufletul meu Doamne
Prea devreme Tu l-ai vrut
Mângaie Tu, Doamne sfinte,
Pe cei care m-au pierdut.



 

 

Acum durerea face parte din viața noastră de zi cu zi, iar viața ne este acoperită de norii  neliniștii și ai tristeții; traiul ne este inundat de suspine și lacrimi. Totul poartă pecetea durerii, iar bucuria lipsește.

Se spune  că durerea există pentru a ne fi învățător și pentru a ne conduce spre altceva.

Înfruntând-o cu curaj și înțelegere, durerea ne va  bucurii tainice, iar vom putea privi cu alti ochi viața noastră.

Ce om poate îndura atât de multă durere?

Undeva pe cer răsună durerea…e plin pământul de suspine, de-ntrebări.

Suferințele vieții sunt cuțite și spini care sfâșie fără milă, înțeapă inimile și le paralizează până la  istovire. Ceea ce rămâne în aceste momente este strigătul care, ca o durere rugătoare, se îndreaptă către Dumnezeu.

 

 



ÎNGER DRAG

Tu chip de înger,

Suflet drag cu chip blajin

În fața ta mă închin,

Cu ochii blânzi, liniștitori

Că nu mai ești mă trec fiori,

Ai fost un suflet bun,sincer și devotatat,

Unde-ai plecat? De ce ai plecat?

Mi-e dor să te revăd aș vrea,

Dar tu ești sus pe cer o stea.

Suflet drag și bun,

Multe vorbe aș vrea să-ți spun,

Să vorbim ca altădată,

Mi-e dor de tine ca niciodată.

 





ZBUCIUMUL DIN CASA SUFLETULUI MEU

Din liniştea adâncă ţesută lin de astre
Cu sufletul curat, râvnind tăceri divine
Şi pleoapele-umezite ca florile din glastre
Spunând o rugăciune mă-ntorc din nou la tine



Nu de mult ai intrat în viața mea pui de înger.

Ai fost ultimul înger...te privesc adânc, cu tristețe și parcă-mi zâmbești din nou, șoptit, timid așa cum o făceai de fiecare dată.

Încă simt în jurul meu parfumul de vise, parfum de speranțe și-un mare dor nestins.

Însă te-am pierdut – deodată, brusc, chinuit și cumplit...aș fi vrut să știu, să pot să te opresc.

Mi-am rătăcit și timpul și vremea tot căutând fără folos...pentru că tu n-ai vrut.

Plouă și-acuma, plouă mereu, e udă tristețea sufletului meu...Cerul plânge, plâng și eu...furtuna a trecut, sufletul îmi lăcrimează trist și dureros, o ploaie de rugăciuni se revarsă către tine – ne va fi mai bine?

Ochii mi-s triști, pe buze se naște o altă rugăciune – acum către tine, căci știi că poți să schimbi destine.

Fericiţi sau mai puţin fericiţi, împăcaţi cu soarta sau nu, fiecare urmăm același drum spre veşnicie!

 

DUREREA UNEI PIERDERI

Am scris durerea unei pierderi

Pe-o bucățică de hârtie,

Tapet din ale mele gânduri

Pentru cei ce or să fie…

Cu aceleași doruri ca și mine

La fel loviți în a lor soartă

Și căutând la mine-n gânduri

Pe ei ca să se vadă.

Să înțeleagă că-i normal

Orice etapă de gândire,

La fel și eu dusă de val

Am fost uimită de lovire.

Acum cu sufletul alături

Le sunt pe rând la fiecare.

Și mi-aș dori să le pot fi

O dulce alinare…

Durerea grea nu le-o pot lua,

Chiar de-mi doresc cu disperare.

Încerc un umăr a le da

Să-și plângă a lor jale.

De reușesc sau nu, nu știu,

Dar țelul mi-l urmez pe cale.

Un sprijin mi-aș dori să fiu

Pentru neliniștile tale.



 

 



Dragii mei colegi, dragi prieteni,

Azi îmi este foarte greu să vorbesc, însă ceva din interior mă obligă să fac acest lucru acum.

Împreună am pornit la drum şi tot împreună am luptat pentru Ştefănel.

Aţi pornit alături de noi la drum, la un drum pe care noi l-am crezut ca va fi lung şi care din păcate s-a sfârşit mult prea repede. Aţi auzit strigătul nostru de durere, iar dumneavoastra oameni cu suflet de înger, ne-aţi ascultat, ne-aţi ajutat, ne-aţi sprijinit, aţi contribuit financiar şi aţi crezut aşa cum am crezut şi noi până în ultima clipă că împreună îl vom putea salva pe Ștefănel şi că ajunşi la destinaţie copilul nostru o să fie bine .

Cred că bunul Dumnezeu ne-a trimis atâţia prieteni, să ne lumineze calea şi să ofere tot sprijinul de care am avut nevoie.

Dar din păcate nimic din ce am reuşit să facem n-a mers, eforturile nostre au fost în zadar şi ce s-a întâmplat ştiţi cu toţii – noi l-am pierdut pe băieţelul nostru, pe Ștefănel. Pentru noi drumul s-a terminat brusc, iar lupta a luat sfârşit.

Din faptele dumneavoastră bune cu toţii am învăţat că nu există răsplătă mai mare decât propria mulţumire că aţi putut face ceva pentru un alt suflet, iar de la noi gânduri de recunoştinţă şi mulţumire se îndreaptă spre dumneavoastră şi fie ca bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze familiile, să vă dea sănătate şi putere de muncă.

Niciodată nu vor fi suficiente cuvintele de mulţumire pe care vi le adresăm şi nicicând poate nu vom reuşi să vă arătăm recunoştinţa noastră pentru tot ceea ce aţi făcut pentru copilul nostru. Însă am vrea să vă spunem că tot sprijinul dumneavoastră a contat enorm pentru noi şi ne-a dat putere să mergem mai departe atunci când credeam că este imposibil şi să luptăm până în ultima clipă.

Cu multă disperare am încercat tot ce a fost omeneşte, am încercat să-l salvam pe îngeraşul nostru – vesel şi jucăuş, aşa cum vă spuneam de fiecare dată.

De spus, chiar nu mai pot să spun mai nimic ...cuvintele sunt prea puţine, iar lacrimile – multe şi amare...şi nu putem descrie suferinţa din inimile noastre.

Aşa am aflat că oricând vor exista oameni care ştiu ce înseamnă prietenia, iubirea, generozitatea, sinceritatea.

De aceea, acum la sfârşit de drum, mă înclin în faţa dumneavoastră şi vă spun din inimă 

VĂ MULŢUMESC!

  Cu stimă şi profund respect,

  Eduard, tatăl lui Ştefan Adrian Bertalan

S-A STINS UN ZÂMBET...UN INGER VEGHEZĂ, PE CER O STEA LUMINEAZĂ

A mai trecut o zi, a venit déjà seara și-acum e cel mai greu când suntem singuri, doar noi cu lacrimile în întunericul nopții.
O viață pământeană scurtă, prea scurtă, cu mici și prea puține bucurii, însă mult, mult prea plină de chinul durerilor și-al încercărilor și mai ales al AȘTEPTĂRILOR.
Ai venit, ne-ai încântat cu frumusețea ta și ai plecat înapoi...n-am acceptat, însă am înțeles că bunul Dumnezeu are planuri ptr. fiecare.
Și ai adus cu tine mulți îngeri și-ai adunat și mulți prieteni căci aici pe Pământ, ai avut o misiunea, deloc ușoară – să ne înveți ce-nseamnă încrederea și speranța, ce-nseamnă toleranța și iubirea, ce-nseamnă a ierta și a lua totul de la capăt.Căci viața pe pământ este cea mai grea lecție...
Iar acum înger drag, a venit rândul tău să veghezi asupra noastră, să ne fii lumină călăuzitoare în faptele bune pe care trebuie să le facem!

FAPTELE BUNE DAU VALOAREA, SENSUL ȘI FRUMUSEȚEA VIEȚII!

 

ZÂMBET PENTRU COPILUL MEU

 

Zâmbesc,crezând că ești acolo,

Unde nu este nici un nor

De întristare și durere

Doar Edenul fermecător.

 

Zâmbesc, crezând că orice lucru

Ce îl visai aici, îl ai

Acolo,unde îngeri cântă

În Sfânt,Dumnezeiescul,Rai.

 

Zâmbesc ,crezând că tu aievea

În visul meu te-ai arătat,

Să-mi spui că lumea ta există

Și totul e adevărat.

 

Zâmbesc,crezând că al meu gând

Se-ndreaptă către tine

Și sper din suflet,puiul meu

C-acolo ți-e mai bine.

 

Zâmbesc,crezând că într-o zi ,

Cum noi am fost odată,

Voi fi din nou copilul meu

De tine îmbrățișată.



 

 

20 DE ZILE...

Adâncă e durerea,
Şi lacrimi curg mereu.
Te vom păstra în suflet,
Te vom iubi mereu!

20 de zile de când ai plecat de lângă noi, 20 de zile de când Raiul a mai câștigat un înger.

Astăzi „te-am sărbătorit”, o altfel de sărbătoare – dureroasă...și așa te vom sărbători și de-acum încolo...doar amintirea ta.

Un dor nesfârșit s-a instalat și tristeșea ne e acum  prieten , cel mai bun prieten .

Ai plecat , până  și cerul s-a întunecat , milioane de picături s-au topit pe pământul uscat de durere, de amar  .

20 de zile de chemări când răspunde doar o adiere de vânt, 20 de zile de căutări din priviri și întâlnim doar strălucirea unei stele...Și totuși ...ești pretutindeni, ești peste tot! Tu înger scump poți să ne-alini durerea nemărginită, de-acolo de sus dintre îngeri.

Înger drag tuturor ne e dor de tine și te vom purta veșnic în inimile noastre!

 

Mă strigă o stea,

Şi intru în horă
De îngeri cu ea:
Sub dalbele aripi
Mă rog pentru voi…
De ce n-am putere
Să vin inapoi?!
S-aduc alinare
Părinţilor mei,
Să-i vindec de lacrimi,
Zburdând printre ei.

 



LACRIMI DE ÎNGERI

Zilele vin, zilele trec – încet, monoton și trist, scăldate-n puhoaie de lacrimi și-un  dor nesfârșit. Lacrimi de îngeri, lacrimi strălucitoare, izvorâte din inimă, picături ce dau pe-afară, picături cu gust de suflet, dulce-amărui și iz de eternitate...

Lacrimile sunt cuvintele sufletului,lacrimile sunt pecetea omului.

Dar…care e drumul unei lacrimi?

Lacrima își căută drumul printre pleoape triste, obosite, adâncite de durere…și vine de departe, din adâncul unei inimi plină de dragoste. Iar la final, ea – lacrima țâșnește puternic sau se prelinge ușor pe obrazul trist, obosit, biciuit și brăzdat de durere…  

Așa e lacrima de îngeri!



 

 

Un înger printre îngeri

Ne veghează acum zâmbind,

De-acolo din îmbrățișarea fericirii

Și ne iubește ca nicicând.

Strălucește în fiecare iarna,

În ziua când ne face-un semn,

Că e mai bine acum, acolo,

Și ne iubește ca nicicând.

Îl simt și eu, e și al meu,

M-a înțeles ce am în suflet,

Un colț de zâmbet îmi trimite - ca o rază,

Și ne iubește, ca nicicând.

Și te iubim și noi,

Pe tine, înger între îngeri,

Și te simțim cum ne veghezi,

Și îți putem acuma spune,

Cât te iubim și ne lipsești.

Dumnezeu ne dă viața și tot el ne-o ia înapoi...

Dar trebuie să ne-mpăcăm cu gândul și să ridicăm capul sus, să ne ștergem lacrimile, să ne ridicăm...și să mergem înainte.