Cu sufletul curat, râvnind tăceri divine
Şi pleoapele-umezite ca florile din glastre
Spunând o rugăciune mă-ntorc din nou la tine
Nu de mult ai intrat în viața
mea pui de înger.
Ai fost ultimul înger...te
privesc adânc, cu tristețe și parcă-mi zâmbești din nou, șoptit, timid așa cum
o făceai de fiecare dată.
Încă simt în jurul meu parfumul
de vise, parfum de speranțe și-un mare dor nestins.
Însă te-am pierdut – deodată,
brusc, chinuit și cumplit...aș fi vrut să știu, să pot să te opresc.
Mi-am rătăcit și timpul și vremea
tot căutând fără folos...pentru că tu n-ai vrut.
Plouă și-acuma, plouă mereu, e
udă tristețea sufletului meu...Cerul plânge, plâng și eu...furtuna a trecut,
sufletul îmi lăcrimează trist și dureros, o ploaie de rugăciuni se revarsă către
tine – ne va fi mai bine?
Ochii mi-s triști, pe buze se
naște o altă rugăciune – acum către tine, căci știi că poți să schimbi destine.
Fericiţi
sau mai puţin fericiţi, împăcaţi cu soarta sau nu, fiecare urmăm același drum
spre veşnicie!
DUREREA UNEI PIERDERI
Am
scris durerea unei pierderi
Pe-o
bucățică de hârtie,
Tapet
din ale mele gânduri
Pentru
cei ce or să fie…
Cu aceleași doruri ca și mine
La
fel loviți în a lor soartă
Și
căutând la mine-n gânduri
Pe
ei ca să se vadă.
Să înțeleagă că-i normal
Orice
etapă de gândire,
La
fel și eu dusă de val
Am
fost uimită de lovire.
Acum cu sufletul alături
Le
sunt pe rând la fiecare.
Și
mi-aș dori să le pot fi
O
dulce alinare…
Durerea
grea nu le-o pot lua,
Chiar
de-mi doresc cu disperare.
Încerc
un umăr a le da
Să-și
plângă a lor jale.
De
reușesc sau nu, nu știu,
Dar
țelul mi-l urmez pe cale.
Un
sprijin mi-aș dori să fiu
Pentru
neliniștile tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu