Dragii mei colegi, dragi prieteni,

Azi îmi este foarte greu să vorbesc, însă ceva din interior mă obligă să fac acest lucru acum.

Împreună am pornit la drum şi tot împreună am luptat pentru Ştefănel.

Aţi pornit alături de noi la drum, la un drum pe care noi l-am crezut ca va fi lung şi care din păcate s-a sfârşit mult prea repede. Aţi auzit strigătul nostru de durere, iar dumneavoastra oameni cu suflet de înger, ne-aţi ascultat, ne-aţi ajutat, ne-aţi sprijinit, aţi contribuit financiar şi aţi crezut aşa cum am crezut şi noi până în ultima clipă că împreună îl vom putea salva pe Ștefănel şi că ajunşi la destinaţie copilul nostru o să fie bine .

Cred că bunul Dumnezeu ne-a trimis atâţia prieteni, să ne lumineze calea şi să ofere tot sprijinul de care am avut nevoie.

Dar din păcate nimic din ce am reuşit să facem n-a mers, eforturile nostre au fost în zadar şi ce s-a întâmplat ştiţi cu toţii – noi l-am pierdut pe băieţelul nostru, pe Ștefănel. Pentru noi drumul s-a terminat brusc, iar lupta a luat sfârşit.

Din faptele dumneavoastră bune cu toţii am învăţat că nu există răsplătă mai mare decât propria mulţumire că aţi putut face ceva pentru un alt suflet, iar de la noi gânduri de recunoştinţă şi mulţumire se îndreaptă spre dumneavoastră şi fie ca bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze familiile, să vă dea sănătate şi putere de muncă.

Niciodată nu vor fi suficiente cuvintele de mulţumire pe care vi le adresăm şi nicicând poate nu vom reuşi să vă arătăm recunoştinţa noastră pentru tot ceea ce aţi făcut pentru copilul nostru. Însă am vrea să vă spunem că tot sprijinul dumneavoastră a contat enorm pentru noi şi ne-a dat putere să mergem mai departe atunci când credeam că este imposibil şi să luptăm până în ultima clipă.

Cu multă disperare am încercat tot ce a fost omeneşte, am încercat să-l salvam pe îngeraşul nostru – vesel şi jucăuş, aşa cum vă spuneam de fiecare dată.

De spus, chiar nu mai pot să spun mai nimic ...cuvintele sunt prea puţine, iar lacrimile – multe şi amare...şi nu putem descrie suferinţa din inimile noastre.

Aşa am aflat că oricând vor exista oameni care ştiu ce înseamnă prietenia, iubirea, generozitatea, sinceritatea.

De aceea, acum la sfârşit de drum, mă înclin în faţa dumneavoastră şi vă spun din inimă 

VĂ MULŢUMESC!

  Cu stimă şi profund respect,

  Eduard, tatăl lui Ştefan Adrian Bertalan