LACRIMI DE ÎNGERI

Zilele vin, zilele trec – încet, monoton și trist, scăldate-n puhoaie de lacrimi și-un  dor nesfârșit. Lacrimi de îngeri, lacrimi strălucitoare, izvorâte din inimă, picături ce dau pe-afară, picături cu gust de suflet, dulce-amărui și iz de eternitate...

Lacrimile sunt cuvintele sufletului,lacrimile sunt pecetea omului.

Dar…care e drumul unei lacrimi?

Lacrima își căută drumul printre pleoape triste, obosite, adâncite de durere…și vine de departe, din adâncul unei inimi plină de dragoste. Iar la final, ea – lacrima țâșnește puternic sau se prelinge ușor pe obrazul trist, obosit, biciuit și brăzdat de durere…  

Așa e lacrima de îngeri!



 

 

Un înger printre îngeri

Ne veghează acum zâmbind,

De-acolo din îmbrățișarea fericirii

Și ne iubește ca nicicând.

Strălucește în fiecare iarna,

În ziua când ne face-un semn,

Că e mai bine acum, acolo,

Și ne iubește ca nicicând.

Îl simt și eu, e și al meu,

M-a înțeles ce am în suflet,

Un colț de zâmbet îmi trimite - ca o rază,

Și ne iubește, ca nicicând.

Și te iubim și noi,

Pe tine, înger între îngeri,

Și te simțim cum ne veghezi,

Și îți putem acuma spune,

Cât te iubim și ne lipsești.

Dumnezeu ne dă viața și tot el ne-o ia înapoi...

Dar trebuie să ne-mpăcăm cu gândul și să ridicăm capul sus, să ne ștergem lacrimile, să ne ridicăm...și să mergem înainte.