marți, 17 iunie 2014

DĂRUIND DIN SUFLET – DĂRUIND SPERANȚĂ

,,Vă port în suflet pe toți, vă iubesc și vă mulțumesc că vă rugați împreună cu mine”….iar zilele în care trebuie să fim mai buni, mai evlaviosi, mai caritabili nu s-au terminat…”
Cu ceva timp în urmă, acestea erau vorbele pe care vi le transmitea îngerașul nostru. 
 
Ștefănel dorea  să învingă cancerul. Pentru noi, lupta pe care am dus-o s-a terminat, nu însă și faptele noastre bune. Iar din faptele dvs. bune cu toţii învăţăm: că nu există răsplată mai mare decât propria dvs. bucurie şi mulţumire că aţi putut face ceva ptr. un alt suflet. Toţi oamenii buni sunt oameni  frumoşi sufleteşte, oameni care dăruiesc puţin din lumea lor şi o înfrumuseţează pe a noastră. Şi aşa am descoperit  că încă mai sunt oameni care dăruiesc pur şi simplu, fără să aştepte ceva în schimb.
 



,,Dăruieşte din suflet, cu suflet, pentru un suflet aflat în suferință!” – aceasta a fost deviza campaniei noastre, deviza cu care am pornit la drum.

Cu toții știm că mari ne-au fost eforturile și multe acțiuni am desfășurat ptr. salvarea îngerașului nostru.

Astăzi voi face referire la evenimentul caritabil desfășurat pe data de 28 mai la Iași, concretizat material prin suma de 12763,51lei.

Pe această cale mulțumim echipei ASMEvents – o echipă de tineri inimoși care au fost impresionați de cazul lui Ștefănel și care au dorit să-i ofere o mână de ajutor. Ei au fost cei care au făcut totul posibil și au mers până la capăt cu desfășurarea concertului caritabil.
Acești tineri ne-au oferit cel mai bun exemplu și ne-au arătat că oricând și oriunde vor exista oameni care ştiu ce înseamnă prietenia, iubirea, generozitatea și solidaritatea.
   

 
Și împreună am hotărât ca suma rezultată în urma evenimentului caritabil să ajungă la un alt îngeraș aflat în suferință.
 
 
Acest îngeraș se numește JECALO ARUXANDEI ALEXIA ȘTEFANA, o fetiță din Botoșani, o fetiță care abia a împlinit 3 anișori și are același diagnostic -NEUROBLASTOM SUPRARENALĂ GR.IV.
Alexia are o poveste la fel de tristă ca toate poveștile copiilor bolnavi de cancer. Nu mai e mult și în luna septembrie, se împlinește 1 an de când Alexia se luptă cu această boală. De atunci viața ei s-a schimbat iar spitalul a devenit noua ei casă.
Să sperăm din tot sufletul că Alexia va fi mai puternică și va reuși să învingă această boală,  iar la capăt de drum va fi așa cum spuneam și ptr. Ștefănel – DOAR SOARE, MULT SOARE.


Iar acum voi adăuga un scurt citat din scrisoarea mamei Alexiei adresată echipei ASMEvents:

,,Cu mare tristețe în suflet vreau să mai adaug ceva...despre îngerașul Ștefanel...nu l-am cunoscut personal, dar am comunicat cu mama lui încă din primele zile când a fost internat la Iași, i-am cunoscut suferința și i-am fost alături tot timpul.
Regretăm enorm că a pierdut lupta cu această boală și-l vom avea în suflet pentru totdeauna!
La o zi după ce a plecat Ștefănel, mama lui mi-a spus: lasă Ana Maria -  Puiul meu va avea grijă de acolo, de sus ca Alexia să se facă bine"!!!
Mulțumim Ștefănel!!Te iubim îngeraș drag!”


De unde găsesc acești îngeri atâta putere să lupte, să zâmbească, să fie veseli, să fie atât de prezenți și să meargă mai departe? …doar bunul Dumnezeu știe!
Se pare că în viață,  nimic nu este întâplător…și cu siguranță de acolo, de sus, Ștefănel ne zâmbește și veghează ca Alexia să se facă bine. Doamne ajută!

 
Și nu uitați:
Acolo, sus pe cer,
O stea luminează.
Acolo, sus pe cer,
Un înger drag, ne veghează.

A dărui și a primi - două mistere care, odată înțelese, ne pot transforma viața în bine pentru totdeauna.
Dăruind, te înnobilezi, indiferent de condiţia în care te-ai născut, pentru că atunci cînd dăruieşti eşti asemenea lui Dumnezeu care permanent se dăruieşte pe Sine într-un nesfîrşit sacrificiu.     
 


luni, 16 iunie 2014

GRĂDINIȚA PINOCHIO - LONDRA


Cu siguranță că știți că acum traversăm poate cea mai etapă grea din viața noastră. Însă cu toată durerea din suflet, dragii noștri prieteni, noi vă mulțumim că nu ne-ați uitat și că sunteți alături de sufletele noastre greu încercate .
Așa cum am spus de foarte multe ori, împreună am pornit la drum şi tot împreună am luptat ptr. Ştefănel, iar bunul Dumnezeu ne-a trimis mulți prieteni, să ne lumineze calea și să ofere tot sprijinul de care am avut nevoie.Printre aceștia vă numărați și voi, dragii mei – îngerașii de la GRADINIȚA PINOCHIO din LONDRA.
Știm cu toții ce s-a întâmplat, că toate efoturile noastre au fost în zadar – iar acum lupta noastră s-a terminat. Din faptele dvs. bune cu toții am învățat că nu există răsplătă mai mare decât propria mulțumire că ați putut face ceva pentru un alt suflet.
O mamă de înger vă mulțumește vouă dragi îngeri și doamnei Bălănucă Carmen Roxana…și o să încerc să vă menționez pe toți, căci din suflet ptr. un suflet ați dăruit, dragii mei : Elena, Vaida, Denis, Edi, Ovidiu, George, Erik, Ingrid, Andra,Williams, Alex, Sara, Sofia, Loricica. Iar de la noi gânduri de recunoștință și mulțumire se îndreaptă către voi, dragi îngeri cu suflet mare și bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze familiile, să vă dea sănătate și să aveți o copilărie fericită.
Cuvintele de mulțumire pe care ar trebui să vi le adresăm sunt prea puține și prea sărace, însă recunoștința noastră este pentru totdeauna.

                                                                    Cu multă dragoste și recunoștință vă îmbrățișează,
                                                                    Mama îngerașului ȘTEFĂNEL

 




duminică, 15 iunie 2014



DURERE...

Dacă sufletul meu Doamne
Prea devreme Tu l-ai vrut
Mângaie Tu, Doamne sfinte,
Pe cei care m-au pierdut.



 
 
Acum durerea face parte din viața noastră de zi cu zi, iar viața ne este acoperită de norii  neliniștii și ai tristeții; traiul ne este inundat de suspine și lacrimi. Totul poartă pecetea durerii, iar bucuria lipsește.
Se spune  că durerea există pentru a ne fi învățător și pentru a ne conduce spre altceva.
Înfruntând-o cu curaj și înțelegere, durerea ne va  bucurii tainice, iar vom putea privi cu alti ochi viața noastră.
Ce om poate îndura atât de multă durere?
Undeva pe cer răsună durerea…e plin pământul de suspine, de-ntrebări.
Suferințele vieții sunt cuțite și spini care sfâșie fără milă, înțeapă inimile și le paralizează până la  istovire. Ceea ce rămâne în aceste momente este strigătul care, ca o durere rugătoare, se îndreaptă către Dumnezeu.
 
 








sâmbătă, 14 iunie 2014

ÎNGER DRAG

Tu chip de înger,
Suflet drag cu chip blajin
În fața ta mă închin,
Cu ochii blânzi, liniștitori
Că nu mai ești mă trec fiori,
Ai fost un suflet bun,sincer și devotatat,
Unde-ai plecat? De ce ai plecat?
Mi-e dor să te revăd aș vrea,
Dar tu ești sus pe cer o stea.
Suflet drag și bun,
Multe vorbe aș vrea să-ți spun,
Să vorbim ca altădată,
Mi-e dor de tine ca niciodată.


 







vineri, 13 iunie 2014

ZBUCIUMUL DIN CASA SUFLETULUI MEU

Din liniştea adâncă ţesută lin de astre
Cu sufletul curat, râvnind tăceri divine
Şi pleoapele-umezite ca florile din glastre
Spunând o rugăciune mă-ntorc din nou la tine




Nu de mult ai intrat în viața mea pui de înger.
Ai fost ultimul înger...te privesc adânc, cu tristețe și parcă-mi zâmbești din nou, șoptit, timid așa cum o făceai de fiecare dată.
Încă simt în jurul meu parfumul de vise, parfum de speranțe și-un mare dor nestins.
Însă te-am pierdut – deodată, brusc, chinuit și cumplit...aș fi vrut să știu, să pot să te opresc.
Mi-am rătăcit și timpul și vremea tot căutând fără folos...pentru că tu n-ai vrut.
Plouă și-acuma, plouă mereu, e udă tristețea sufletului meu...Cerul plânge, plâng și eu...furtuna a trecut, sufletul îmi lăcrimează trist și dureros, o ploaie de rugăciuni se revarsă către tine – ne va fi mai bine?
Ochii mi-s triști, pe buze se naște o altă rugăciune – acum către tine, căci știi că poți să schimbi destine.
Fericiţi sau mai puţin fericiţi, împăcaţi cu soarta sau nu, fiecare urmăm același drum spre veşnicie!

 

DUREREA UNEI PIERDERI

Am scris durerea unei pierderi
Pe-o bucățică de hârtie,
Tapet din ale mele gânduri
Pentru cei ce or să fie…

Cu aceleași doruri ca și mine
La fel loviți în a lor soartă
Și căutând la mine-n gânduri
Pe ei ca să se vadă.
Să înțeleagă că-i normal
Orice etapă de gândire,
La fel și eu dusă de val
Am fost uimită de lovire.

Acum cu sufletul alături
Le sunt pe rând la fiecare.
Și mi-aș dori să le pot fi
O dulce alinare…
Durerea grea nu le-o pot lua,
Chiar de-mi doresc cu disperare.
Încerc un umăr a le da
Să-și plângă a lor jale.

De reușesc sau nu, nu știu,
Dar țelul mi-l urmez pe cale.
Un sprijin mi-aș dori să fiu
Pentru neliniștile tale.

 

 


Dragii mei colegi, dragi prieteni,

Azi îmi este foarte greu să vorbesc, însă ceva din interior mă obligă să fac acest lucru acum.

Împreună am pornit la drum şi tot împreună am luptat pentru Ştefănel.

Aţi pornit alături de noi la drum, la un drum pe care noi l-am crezut ca va fi lung şi care din păcate s-a sfârşit mult prea repede. Aţi auzit strigătul nostru de durere, iar dumneavoastra oameni cu suflet de înger, ne-aţi ascultat, ne-aţi ajutat, ne-aţi sprijinit, aţi contribuit financiar şi aţi crezut aşa cum am crezut şi noi până în ultima clipă că împreună îl vom putea salva pe Ștefănel şi că ajunşi la destinaţie copilul nostru o să fie bine .

Cred că bunul Dumnezeu ne-a trimis atâţia prieteni, să ne lumineze calea şi să ofere tot sprijinul de care am avut nevoie.

Dar din păcate nimic din ce am reuşit să facem n-a mers, eforturile nostre au fost în zadar şi ce s-a întâmplat ştiţi cu toţii – noi l-am pierdut pe băieţelul nostru, pe Ștefănel. Pentru noi drumul s-a terminat brusc, iar lupta a luat sfârşit.

Din faptele dumneavoastră bune cu toţii am învăţat că nu există răsplătă mai mare decât propria mulţumire că aţi putut face ceva pentru un alt suflet, iar de la noi gânduri de recunoştinţă şi mulţumire se îndreaptă spre dumneavoastră şi fie ca bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze familiile, să vă dea sănătate şi putere de muncă.

Niciodată nu vor fi suficiente cuvintele de mulţumire pe care vi le adresăm şi nicicând poate nu vom reuşi să vă arătăm recunoştinţa noastră pentru tot ceea ce aţi făcut pentru copilul nostru. Însă am vrea să vă spunem că tot sprijinul dumneavoastră a contat enorm pentru noi şi ne-a dat putere să mergem mai departe atunci când credeam că este imposibil şi să luptăm până în ultima clipă.

Cu multă disperare am încercat tot ce a fost omeneşte, am încercat să-l salvam pe îngeraşul nostru – vesel şi jucăuş, aşa cum vă spuneam de fiecare dată.

De spus, chiar nu mai pot să spun mai nimic ...cuvintele sunt prea puţine, iar lacrimile – multe şi amare...şi nu putem descrie suferinţa din inimile noastre.

Aşa am aflat că oricând vor exista oameni care ştiu ce înseamnă prietenia, iubirea, generozitatea, sinceritatea.

De aceea, acum la sfârşit de drum, mă înclin în faţa dumneavoastră şi vă spun din inimă 
VĂ MULŢUMESC!


  Cu stimă şi profund respect,
  Eduard, tatăl lui Ştefan Adrian Bertalan