DOUĂ LUNI DE LACRIMI ȘI ȘOAPTE DE DOR!

UN GÂND

Nu, n-am să uit nimic,

Am să privesc un pic

Către înaltul cer, spre aștri

Și-am să revăd atunci

Cum ochii tăi albaștri

Privesc la mine, blânzi și dulci.

 

 

Două luni de când ai plecat dintre noi înger drag.

Trec zilele pui mic – repede, încet, nici nu mai știu…parcă totul s-a întâmplat ieri. Trec zilele și nopțile și e la fel de greu fără tine, iar suferințele nu dispar, se adună, se înmulțesc pe zi ce trece.

Timpul trece, e nemilos, iar pe chip s-a instalat o mască, un zâmbet trist, ca un zid ce izolează și protejează trăirile, rănile interioare și o durere imensă – o durere de-o viață.

Căci dorul, doare, doare rău… uneori simți că te prăbușești, că nu mai ai putere să o iei de la capăt și-atunci încerci să-ți spui că există mulți alți oameni mai năpăstuiți, mai răniți decât tine și tu așa cum ești – ești totuși “bine”, chiar și așa,  neîmpăcat cu tot ce ți s-a întâmplat.

 

Sunt zâmbet şi lacrimi pe acelaşi obraz.

Sunt râs şi durere şi vise

Sunt pus pe şotii şi plin de haz.

Şi-s trist ca genele-nchise.

 

 

Strângem multă durere în noi și o ducem cu noi, zâmbind zi de zi la ceilalți! Și din păcate, nimic, absolut nimic, nu o poate șterge!

Îți mulțumesc că încă ești aici prieten drag, că asculți și că împărtășești cu mine durerea mea, trăirile mele, amintirile mele...

 

 

Ai venit printre noi ca o alinare, ca o mangâiere, ca o împăcare, ca o împlinire; ai plecat însă și-ai lasat doar râuri nesecate de lacrimi și-o durere imensă. Mi-e greu să accept că nu mai ești! Ne e tare dor de tine!

 

 

Dormi în pace înger drag!

 

 

 

Liebe Familie Bertalan,

vielen Dank für Ihre Mail. Stefan ist auch für uns Teil eines gemeinsamen Lebensweg. Es ist schön, wie Sie in dieser schweren Zeit immer bei Stefan waren, ihn nie allein gelassen haben, alles für ihn versucht haben. Auch für uns ist es nicht leicht, wenn wir ein Kind nicht heilen können, es an der Krankheit verlieren; Stefan wird auch in unseren Herzen einen festen Platz haben.

Ich wünsche Ihnen, der ganzen Familie Bertalan alles Gute

Ihr

Prof. Udo Kontny

12.07.2014 

DUPĂ 40 DE ZILE....

 

Când ai plecat de lângă noi

Şi cerul a-nceput să plângă

Şi totul s-a întunecat

Şi ploi de lacrimi au căzut

Din clipa-n care te-am pierdut.

Acum venim îndureraţi,

La umbra crucii tale,

Cu lacrimi îţi udăm mormântul

Cu flori şi cu petale.

Vom fi mereu nemângâiaţi

Căci tu ne-ai fost rază de soare

Venim cu sufletul zdrobit,

Căci prea curând ne-ai părăsit.

 

 



Suflet drag, suflet frumos, te-ai stins puțin câte puțin sub privirile noastre neputincioase, hotărând să ne călăuzeşti paşii din Ceruri.

Te-am iubit și te-am pierdut, azi nu mai ești unde erai…ai rămas însă pentru totdeauna în inimile noastre.

Aceeași tristețe ne învăluie sufletele, același dor nemărginit ne macină și aceeași dorință arzătoare o simțim – dorința de a da timpul înapoi, de a schimba totul, de a te avea înapoi lângă noi.Dar nimic nu se mai poate schimba, tu ești îngeraș…

Astăzi am încercat să ne  stăpânim lacrimile și ne-am  adunat la căpătâiul tău în rugăciune, cu multă lumină, cu flori, cu baloane colorate și multe jucării. Mulți copii au venit să-și ia rămas bun de la suflețelul tău.

Azi porțile Raiului au fost deschise.

Azi e mare sărbătoare, acolo sus – în cer,acolo e lumea în care ai găsit liniștea, bunătatea și viața veșnică fără pic de suferință...acolo sus, cu mii și mii de îngeri.

 

 

Adâncă e durerea,

Şi lacrimi curg mereu.

Te vom păstra în suflet,

Te vom iubi mereu!

 



Îţi vom păstra vie amintirea şi-l vom ruga pe bunul Dumnezeu să-ţi dea odihnă veşnică în Împărăţia sa.

 

 

 



RWTH Aachen Klinikpersonal

liebe Ärzte, Krankenschwestern und Sozialarbeiter in der Klinik RWTH Aachen

jetzt, dass Zeit vergangen ist, erlauben Sie uns bitte, Ihnen ganz herzlich für alles danken, was Sie für uns getan haben. Sie waren bei uns in den schwierigsten Momenten unseres Lebens.

Wir werden nie vergessen

Dragi medici , asistenti medicali si sociali ai Clinicii RWTH Aachen
Acum că timpul a mai trecut, vă rugăm să ne permiteţi să vă mulţumim pentru tot ce aţi făcut pentru noi. Aţi fost alături de noi în momentele cele mai grele ale vieţii noastre.
Noi nu vă vom uita niciodată

 

Uniklinik RWTH Aachen, Station KI01, Pädiatrische Hämatologie, Onkologie und Stammzelltransplantation

O LUNĂ...

Şi cerul a-nceput să plângă
Şi totul s-a întunecat
În ziua în care ai plecat
Şi ploi de lacrimi au căzut
În clipa în care te-am pierdut.

 



22 MAI, ORA 4 – suflet drag, e ora când ți-ai luat zborul înger drag și îngeri minunați te-au așteptat la poarta Raiului.

Ai plecat când viața abia începea, o viață pe care n-ai apucat s-o trăiești, mai mult – nici măcar să o înțelegi...

A trecut o lună...fără zâmbetul tău, fără durerea ta, fără tine pui mic și scump...e greu, e foarte greu și doare la fel de mult, ca-n prima zi...mai greu este că trebui să trăim așa, să învățăm să trăim așa – cu durere, cu lacrimi, cu suferință.

Nu se poate întelege cât de grea e despărțirea, decât atunci când o ființă dragă pleacă de lângă noi. O cauți și nu o găsești, o strigi și nu te aude, o aștepți și nu mai vine.

Te-ai înălțat la cer, departe de noi, dar mai aproape de Dumnezeu, lăsându-ne cu ochii înlăcrimați și sufletele pline de durere.

Timpul parcă s-a oprit în loc…de fapt nu…și zile și nopți, toate sunt la fel.

Acum mintea tace, sufletul vorbește, iar lacrimile curg necontenit și inundă obrajii. Și multe rugăciuni, gânduri de iubire şi lacrimi e tot ce-ţi mai putem oferi acum…

 

 

 

Fiecare persoană are o poveste a vieții, care merită a fi spusă, împărtășită ...e adevărat că unele povești sunt  triste, foarte triste și cel mai important este faptul că din fiecare poveste avem de învățat ceva, fiecare poveste tristă are un mesaj, un mesaj nescris, fără cuvinte – un mesaj special .

Sper ca bunul Dumnezeu să ne dea putere să acceptăm și să mergem mai departe cu amintirile și dorurile noastre și cu speranța că Acolo îți  este mai bine și mai sper ca iubirea ptr. puiul mic, îngerașul ce nu mai e printre noi, să învingă durerea din sufletele noastre…iar noi să te pomenim, să te sărbătorim doar așa cum merită un înger… ,,SĂ FIM ÎNGERI PE PĂMÂNT PENTRU ÎNGERII DIN CERURI”

 



Tu te-ai supus destinului cuminte,
C-ai fost chemat de bunul Dumnezeu.
Iar noi aprindem candela aducerii aminte,
Din luminiţa sufletului tău.

 



N - AM VRUT...

N-am vrut să plec
De lângă voi,
Să trec în neființă,
Eu m-aș întoarce înapoi
Dar nu e cu putință.



Penultima poza cu Ştefănel în viaţă...
Încă mai speram să te faci bine, INGERAŞ!
Te pupa mami şi Ali!

 

 

DĂRUIND DIN SUFLET – DĂRUIND SPERANȚĂ

,,Vă port în suflet pe toți, vă iubesc și vă mulțumesc că vă rugați împreună cu mine”….iar zilele în care trebuie să fim mai buni, mai evlaviosi, mai caritabili nu s-au terminat…”

Cu ceva timp în urmă, acestea erau vorbele pe care vi le transmitea îngerașul nostru. 

 

Ștefănel dorea  să învingă cancerul. Pentru noi, lupta pe care am dus-o s-a terminat, nu însă și faptele noastre bune. Iar din faptele dvs. bune cu toţii învăţăm: că nu există răsplată mai mare decât propria dvs. bucurie şi mulţumire că aţi putut face ceva ptr. un alt suflet. Toţi oamenii buni sunt oameni  frumoşi sufleteşte, oameni care dăruiesc puţin din lumea lor şi o înfrumuseţează pe a noastră. Şi aşa am descoperit  că încă mai sunt oameni care dăruiesc pur şi simplu, fără să aştepte ceva în schimb.

 

,,Dăruieşte din suflet, cu suflet, pentru un suflet aflat în suferință!” – aceasta a fost deviza campaniei noastre, deviza cu care am pornit la drum.

Cu toții știm că mari ne-au fost eforturile și multe acțiuni am desfășurat ptr. salvarea îngerașului nostru.

Astăzi voi face referire la evenimentul caritabil desfășurat pe data de 28 mai la Iași, concretizat material prin suma de 12763,51lei.

Pe această cale mulțumim echipei ASMEvents – o echipă de tineri inimoși care au fost impresionați de cazul lui Ștefănel și care au dorit să-i ofere o mână de ajutor. Ei au fost cei care au făcut totul posibil și au mers până la capăt cu desfășurarea concertului caritabil.

Acești tineri ne-au oferit cel mai bun exemplu și ne-au arătat că oricând și oriunde vor exista oameni care ştiu ce înseamnă prietenia, iubirea, generozitatea și solidaritatea.

   



 

Și împreună am hotărât ca suma rezultată în urma evenimentului caritabil să ajungă la un alt îngeraș aflat în suferință.

 

 

Acest îngeraș se numește JECALO ARUXANDEI ALEXIA ȘTEFANA, o fetiță din Botoșani, o fetiță care abia a împlinit 3 anișori și are același diagnostic -NEUROBLASTOM SUPRARENALĂ GR.IV.

Alexia are o poveste la fel de tristă ca toate poveștile copiilor bolnavi de cancer. Nu mai e mult și în luna septembrie, se împlinește 1 an de când Alexia se luptă cu această boală. De atunci viața ei s-a schimbat iar spitalul a devenit noua ei casă.

Să sperăm din tot sufletul că Alexia va fi mai puternică și va reuși să învingă această boală,  iar la capăt de drum va fi așa cum spuneam și ptr. Ștefănel – DOAR SOARE, MULT SOARE.

Iar acum voi adăuga un scurt citat din scrisoarea mamei Alexiei adresată echipei ASMEvents:

,,Cu mare tristețe în suflet vreau să mai adaug ceva...despre îngerașul Ștefanel...nu l-am cunoscut personal, dar am comunicat cu mama lui încă din primele zile când a fost internat la Iași, i-am cunoscut suferința și i-am fost alături tot timpul.

Regretăm enorm că a pierdut lupta cu această boală și-l vom avea în suflet pentru totdeauna!
La o zi după ce a plecat Ștefănel, mama lui mi-a spus: lasă Ana Maria -  Puiul meu va avea grijă de acolo, de sus ca Alexia să se facă bine"!!!

Mulțumim Ștefănel!!Te iubim îngeraș drag!”

De unde găsesc acești îngeri atâta putere să lupte, să zâmbească, să fie veseli, să fie atât de prezenți și să meargă mai departe? …doar bunul Dumnezeu știe!
Se pare că în viață,  nimic nu este întâplător…și cu siguranță de acolo, de sus, Ștefănel ne zâmbește și veghează ca Alexia să se facă bine. Doamne ajută!

 

Și nu uitați:
Acolo, sus pe cer,
O stea luminează.
Acolo, sus pe cer,
Un înger drag, ne veghează.

A dărui și a primi - două mistere care, odată înțelese, ne pot transforma viața în bine pentru totdeauna.
Dăruind, te înnobilezi, indiferent de condiţia în care te-ai născut, pentru că atunci cînd dăruieşti eşti asemenea lui Dumnezeu care permanent se dăruieşte pe Sine într-un nesfîrşit sacrificiu.