Afară plouă…o ploaie rece și densă și neagră, iar
ploaia nu contenește…Așteaptă, așteaptă ca picăturile reci să-mi pătrundă în
suflet și …să se transforme în lacrimi calde.
Însă nu…lacrimi negre curg în sufletul meu gol.
În
sufletul meu plouă...sufletul meu plânge de dorul tău - un dor imens,
profund,nesfârșit.Sunt lacrimi ce ard. Iar lacrimile devin emoții calde care nu fac altceva decât să dăinuiască
iubirea dincolo de moarte.
Am plâns
și ieri, am plâns și azi și acum plâng și-aștept contopirea lacrimilor mele cu
cele de înger și poate așa durerea mea din suflet va fi mai mică. Picăturile de
ploaie sunt lacrimile îngerilor care plâng pentru noi, alături de noi.
În viață nimic nu e întâmplător.
Destinul e destin, iar speranță întotdeauna moare ultima...așa a fost și la
noi...am sperat și ne-am luptat până în ultima clipă. În clepsidra vieții tale
prea puțin nisip a fost.
Viața și moartea merg împreună. Viața
e un miracol, iar moartea încununarea ei.Dumnezeu să te odihneacă-n pace
suflet drag!
Un
suflet drag e-acel
Ce-n
suflet îţi presară
Albe
flori de lăcrămioare.
E-acel
ce-n taina nopţii
Te
poartă pe aripa rugăciunii,
Pe
aripa visului din Veşnicie...
Un
suflet drag simte dureri şi bucurii,
şi
le închide în el tăcut
ca
într-o carte...
Un
suflet drag te îndeamnă
Să
iubeşti şi să ierţi,
Să
spui adevărul fără frică,
Să
mustri iubind şi plângând,
Şi
să pui umărul sub cruce...
Un
suflet drag te umple de vis,
De
cântecul de dor,
Şi
de rugăciunea pocăinţei...
Un
suflet drag te atinge cu lumină,
Îţi
ia uneori inima de mână
Purtându-te
prin primăveri pline de mir.
Un
suflet drag e un dar.
E
şi mugure şi floare,
E
stropul de rouă-n care-ncape un soare,
E
şi cântec şi murmur de izvoare,
E
dorul ce tace, şi-i dorul ce doare,
E
singurul ce-aduce alinare,
Fiindcă
sufletul drag
Vine
de pe-al Cerului meleag,
Şi
de aceea mi-e drag...
Autor Mariana Doina Leonte
